REECHILIBRÁ, reechilibrez, vb. I. Tranz. şi refl. A readuce sau a reveni la starea de echilibru. – Re1- + echilibra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s.f. Acţiunea de a (se) reechilibra şi rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REECHILIBRÁRE s.f. Revenire la starea de echilibru. [< re- + echilibrare].
(Dicţionar de neologisme)
REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
reechilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. reechilibréz, 3 sg. şi pl. reechilibreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. reechilibréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reechilibráre s. f., pl. reechilibrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REECHILIBRÁ vb. a recumpăni.
(Dicţionar de sinonime)
REECHILIBRÁRE s. recumpănire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REECHILIBRÁRE, reechilibrări, s.f. Acţiunea de a (se) reechilibra şi rezultatul ei; revenire la starea de echilibru. – V. reechilibra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
REECHILIBRÁ vb. tr. a echilibra din nou. (< fr. rééquilibrer)
(Marele dicţionar de neologisme)
reechilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. reechilibréz, 3 sg. şi pl. reechilibreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. reechilibréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reechilibráre s. f., pl. reechilibrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REECHILIBRÁ vb. a recumpăni.
(Dicţionar de sinonime)
REECHILIBRÁRE s. recumpănire.
(Dicţionar de sinonime)