reeditare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REEDITÁ, reeditez, vb. I. Tranz. 1. A publica într-o nouă ediţie o lucrare, o operă etc.; a scoate o nouă ediţie a operelor unui scriitor, a retipări. 2. Fig. A readuce în discuţie, a pune din nou în circulaţie, a relua, a repeta o idee, o concepţie etc. (greşită). [Pr.: re-e-] – Din fr. réediter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REEDITÁRE, reeditări, s.f. Acţiunea de a reedita şi rezultatul ei; retipărire. – V. reedita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REEDIT//Á ~éz tranz. 1) (lucrări, opere etc.) A edita din nou; a publica într-o nouă ediţie; a republica; a retipări. 2) fig. (afirmaţii, idei, concepţii) A repune în circulaţie. [Sil. -re-e-] /<fr. rééditer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REEDITÁ vb. I. tr. 1. A retipări, a publica o carte etc. într-o nouă ediţie. 2. (Fig.) A repune în circulaţie, a readuce în discuţie (o idee, o concepţie etc.). [Cf. fr. rééditer].
(Dicţionar de neologisme)

REEDITÁRE s.f. Acţiunea de a reedita şi rezultatul ei. [< reedita].
(Dicţionar de neologisme)

REEDÍTÁ vb. tr. 1. a edita din nou, a publica într-o nouă ediţie; a retipări. 2. (fig.) a readuce în discuţie. (< fr. rééditer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reeditá vb., ind. prez. 1 sg. reeditéz, 3 sg. şi pl. reediteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reeditáre s. f., pl reeditări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REEDITÁ vb. 1. v. republica. 2. repeta. (A ~ performanţa de anul trecut.)
(Dicţionar de sinonime)

REEDITÁRE s. 1. v. republicare. 2. repetare. (~ unei performanţe.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ree reed reedi reedit

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ditare