reeducare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REEDUCÁ, reedúc, vb. I. Tranz. A îndrepta educaţia (greşită) a cuiva; a da cuiva o nouă educaţie. ♦ A deprinde un infirm să se folosească din nou de acea parte a corpului sau de acea facultate psihică ce a suferit un traumatism sau un accident. ♦ A deprinde un infirm cu o nouă meserie (adecvată situaţiei sale). – Din fr. rééduquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REEDUCÁRE, reeducări, s.f. Acţiunea de a reeduca şi rezultatul ei. – V. reeduca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REEDUCÁ reedúc tranz. (persoane) A educa din nou; a supune unei noi educaţii. [Sil. -re-e-] /re- + a educa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REEDUCÁ vb. I. tr. 1. A reface educaţia greşită (morală şi politică) a cuiva. 2. (Med.) A deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă. ♦ A deprinde un organ să lucreze din nou. [P.i. reedúc. / cf. fr. rééduquer].
(Dicţionar de neologisme)

REEDUCÁRE s.f. Acţiunea de a reeduca şi rezultatul ei. [< reeduca].
(Dicţionar de neologisme)

REEDUCÁ vb. tr. 1. a reface educaţia (greşită) a cuiva. 2. (med.) a deprinde un infirm să lucreze numai cu partea corpului rămasă sănătoasă; a deprinde un organ să lucreze din nou. (< fr. rééduquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reeducá vb., ind. prez. 1 sg. reedúc, 3 sg. şi pl. reedúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reeducáre s. f., g.-d. art. reeducării; pl. reeducări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re ree reed reedu reeduc

Cuvinte se termină cu literele: re are care ucare ducare