reexaminare

REEXAMINÁ, reexaminez, vb. I. Tranz. A examina din nou pe cineva (când primul examen n-a fost concludent sau a fost negativ). ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuţie o lucrare, o problemă etc. [Pr.: re-e-gza-] – Re¹- + examina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REEXAMINÁRE, reexaminări, s.f. Acţiunea de a reexamina şi rezultatul ei. [Pr.: re-e-] – V. reexamina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REEXAMIN//Á ~éz tranz. 1) (elevi, studenţi etc.) A examina din nou. 2) (probleme, lucrări etc.) A cerceta din nou; a verifica încă o dată; a revedea; a revizui. [Sil. re-e-xa-] /re- + a examina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REEXAMINÁ vb. I. tr. A examina din nou. ♦ A cerceta, a studia, a lua din nou în discuţie (o problemă etc.). [Cf. fr. réexaminer].
(Dicţionar de neologisme)

REEXAMINÁRE s.f. Acţiunea de a reexamina şi rezultatul ei; nouă examinare. [< reexamina].
(Dicţionar de neologisme)

REEXAMINÁ vb. tr. 1. a examina din nou pe cineva. 2. a cerceta, a studia, a lua din nou în discuţie (o problemă). (< fr. réexaminer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reexaminá vb. [x pron. gz], ind. prez. 1 sg. reexaminéz, 3 sg. şi pl. reexamineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reexamináre s. f., pl. reexaminări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REEXAMINÁ vb. a reasculta. (A ~ un candidat, un student.)
(Dicţionar de sinonime)

REEXAMINÁRE s. reascultare. (~ unui student.)
(Dicţionar de sinonime)