referentă

REFERÉNT, -Ă, referenţi, -te, s.m. şi f. Specialist în cadrul unei instituţii, a cărui atribuţie este de a da îndrumări şi informaţii în domeniul specialităţii sale; consilier. ♦ Persoană care face un referat. – Din germ. Referent, lat. referens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFERÉN//T ~ţi m. 1) Specialist într-o instituţie, care informează şi dă consultaţii într-un anumit domeniu. 2) Persoană care face un referat; raportor. /<germ. Referent, lat. referens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFERÉNT, -Ă s.m. şi f. Specialist al unei instituţii care dă îndrumări şi informaţii într-un anumit domeniu. ♦ Cel care face un referat. [< germ. Referent].
(Dicţionar de neologisme)

REFERÉNT¹ s. m. obiect, concept la care se referă semnul lingvistic în cadrul denotaţiei. (< fr. référent)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFERÉNT², -Ă s. m. f. 1. specialist al unei instituţii care dă îndrumări şi informaţii într-un anumit domeniu. 2. cel care face un referat. (< germ. Referent, lat. referens)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFERÉNŢĂ s. f. funcţie prin care un semn lingvistic se referă la un obiect extralingvistic. (< fr. référence)
(Marele dicţionar de neologisme)

referént s. m., pl. referénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

referéntă s. f., pl. referénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

referénţă s. f., pl. referénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REFERÉNT s. (înv.) referendar.
(Dicţionar de sinonime)