reflectometru

REFLECTOMÉTRU, reflectometre, s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea puterii reflectătoare sau a calităţii luciului suprafeţei corpurilor, prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. – Din fr. réflectomètre, germ. Reflektometer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLECTOMÉTR//U ~e n. Dispozitiv pentru măsurarea puterii de reflectare a supra-feţei corpurilor prin comparare cu suprafaţa unui corp de referinţă. /<fr. réflectometre, germ. Reflektometer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFLECTOMÉTRU s.n. (Fiz.) Instrument pentru determinarea calităţii luciului suprafeţei corpurilor. [< fr. reflectomètre, cf. lat. reflectere – a întoarce, gr. metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

REFLECTOMÉTRU s. n. instrument pentru determinarea puterii reflectante a suprafeţei corpurilor. (< fr. reflectomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

reflectométru s. n. (sil. -flec-, -tru), art. reflectométrul; pl. reflectométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)