reflector dex - definiţie, sinonime, conjugare

reflector

REFLECTÓR, reflectoare, s.n. 1. Parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcţie sau într-o anumită zonă mai întinsă; p. ext. aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită; p. ext. proiector. 2. (Astron.) Telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă. 3. (Elt.) Element component al unor antene în scopul măririi directivităţii lor. – Din fr. réflecteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLECT//ÓR ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru reflectarea luminii. 2) tehn. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reflectă radiaţiile într-o anumită direcţie. /<fr. réflecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFLECTÓR s.n. Aparat construit astfel încât să poată reflecta lumină, raze infraroşii sau ultraviolete etc. ♦ Oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită; (p. ext.) proiector. [Cf. fr. réflecteur].
(Dicţionar de neologisme)

REFLECTÓR I. s. n. 1. dispozitiv al unui corp de iluminat sau al unui proiector care, pe baza fenomenului de reflexie, dirijează într-o anumită direcţie fluxul luminos emis de sursa de lumină. 2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcţie voită. ♢ telescop al cărui obiectiv este constituit dintr-o oglindă concavă. 3. (electr.) element component al unor antene, pentru a le mări directivitatea. II. s.m. personaj literar, purtătorul de cuvânt al autorului. (< fr. réflecteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

reflectór s. n. (sil. -flec-), pl. reflectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refl refle reflec

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector lector