reflectorizare

REFLECTORIZÁ, pers. 3 reflectorizează, vb. I. Tranz. A răsfrânge puternic orice fascicul de lumină. – Din engl. reflectorize.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLECTORIZÁRE, reflectorizări, s.f. Acţiunea de a reflectoriza. – V. reflectoriza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLECTORIZÁ vb. I. tr. a răsfrânge orice fascicul de lumină. II. refl. (despre lumină) a se răsfrânge. (< engl. reflectorize)
(Marele dicţionar de neologisme)

reflectorizá vb., ind. prez. 3 sg. reflectorizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reflectorizáre s. f., g.-d. art. reflectorizării; pl. reflectorizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)