reflex dex - definiţie, sinonime, conjugare

reflex

[Sinonime]
REFLÉX, -Ă, reflecşi, -xe, adj., s.n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mişcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voinţă. ♢ Act reflex (şi substantivat, n.) = reacţie bruscă şi automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acţiunea unei astfel de modificări. Reflex condiţionat = reflex dobândit în cursul vieţii, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiţionat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacţie imediată, spontană. II. S.n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufleteşti. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLÉ//X1 ~xă (~cşi, ~xe) Care se produce în mod spontan; produs fără participarea voinţei. Mişcare ~xă. /<fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFLÉX2 ~e n. 1) Reacţie adecvată a organismului la o excitaţie. ♢ ~ condiţionat reflex obţinut în cursul vieţii. ~ necondiţionat reflex înnăscut. 2) Rază de lumină reflectată. 3) fig. Oglindire a unei stări de lucruri. [Sil. -flex] /<fr. réflexe lat. reflexus, germ. Reflex
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFLÉX s.n. 1. Rază reflectată; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire, reflectare. 3. Reacţie adecvată a organismului faţă de un excitant, care se produce pe cale nervoasă, fără intervenţia voinţei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se reglează relaţiile dintre organism şi mediu, precum şi cele dintre diferitele părţi ale organismului. ♢ Reflex condiţionat = răspuns bazat pe legătura nervoasă temporară formată în scoarţa creierului între două focare de excitaţie care coincid în timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. -ecşi, -exe. / < fr. réflexe, cf. lat. reflexus].
(Dicţionar de neologisme)

REFLEX- v. reflexo-.
(Dicţionar de neologisme)

REFLÉX1, -Ă I. adj. 1. produs în mod spontan; de natura reflexului (II, 1). 2. reflect. II. s. n. 1. rază reflectantă; sclipire, strălucire. 2. (fig.) oglindire, reflectare. 3. reacţie a organismului faţă de un excitant extern sau intern, prin intermediul sistemului nervos, fără intervenţia voinţei, prin care se reglează relaţiile dintre organism şi mediu. (< fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFLEX2(O)- elem. „act reflex”. (< fr. réflex/o/-, cf. lat. reflexus)
(Marele dicţionar de neologisme)

refléx adj. m. (sil. -flex), pl. reflécşi; f. sg. refléxă, pl. refléxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

refléx s. n. (sil. -flex), pl. refléxe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REFLÉX adj. v. îndoit, întors, răsfrânt, revolut.
(Dicţionar de sinonime)

REFLÉX s., adj., adv. 1. s. v. oglindire. 2. adj. v. automat. 3. adv. v. automat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refl refle

Cuvinte se termină cu literele: ex lex flex eflex