reflexiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

reflexiv

[Sinonime]
REFLEXÍV,-Ă, reflexivi, -e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb însoţit de pronume reflexiv. ♦ (Substantivat, n.) Funcţiunea verbului reflexiv. 2. (Despre oameni) Predispus la reflecţie; meditativ, gânditor. ♦ (Despre manifestări, realizări ale oamenilor) Care denotă reflecţie (1), care se realizează prin reflecţie. 3. (Mat.; în sintagma) Relaţie reflexivă = relaţie care are proprietatea de reflexivitate (2). – Din fr. réflexif, germ. reflexiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFLEXÍV ~ă (~i, ~e) 1) rar (despre persoane) Care are predispoziţia de a reflecta (mult); înclinat spre reflecţie. 2) Care se răsfrânge. ♢ Diateză ~ă diateză în care subiectul este în acelaşi timp autorul şi obiectul acţiunii. Pronume ~ pronume care ţine locul subiectului şi al obiectului gramatical asupra căruia se exercită acţiunea verbului. Verb ~ verb însoţit de un pronume reflexiv. Relaţie ~ă relaţie a unui element cu el însuşi. /<fr. réflexif, germ. reflexiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. Gânditor; meditativ. 2. Care se răsfrânge. ♦ Diateză reflexivă (şi s.n.) = diateză care arată că acţiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb reflexiv = verb la diateza reflexivă; pronume reflexiv = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului reflexiv; (mat.) relaţie reflexivă = relaţie pe care un element o poate avea cu el însuşi. [Cf. lat. reflexivus, germ. reflexiv].
(Dicţionar de neologisme)

REFLEXÍV, -Ă adj. 1. (despre oameni) predispus la reflecţie (1); meditativ, gânditor. 2. care se răsfrânge. o diateză ~ă = diateză care arată că acţiunea unui verb se răsfrânge asupra subiectului gramatical care o execută; verb ~ = verb la diateza reflexivă; pronume ~ = pronume reprezentând persoana asupra căreia se răsfrânge acţiunea verbului reflexiv. 3. (mat.) relaţie ~ă = relaţie pe care un element o poate avea cu el însuşi. (< fr. reflexif, lat. reflexivus, germ. reflexiv)
(Marele dicţionar de neologisme)

reflexív adj. m. (sil. -fle-), pl. reflexívi; f. sg. reflexívă, pl. reflexíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REFLEXÍV adj. cugetător, gânditor, meditativ, (înv.) meditator, (glumeţ şi ir.) pansiv. (Un tip ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refl refle reflex

Cuvinte se termină cu literele: iv xiv exiv lexiv flexiv