REFLOTÁRE s. f. 1. retratare a concentratelor primare sau intermediare obţinute la flotaţia substanţelor minerale utile. 2. operaţie prin care firele textile sunt desfăşurate de pe bobine. (< reflota)
(Marele dicţionar de neologisme)
REFLOTÁ vb. tr. a supune operaţiei de reflotare. (< fr. reflotter)
(Marele dicţionar de neologisme)
reflotáre s. f., g.-d. art. reflotării
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reflotá vb., ind. prez. 1 sg. reflotéz, 3 sg. şi pl. refloteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
REFLOTÁ vb. tr. a supune operaţiei de reflotare. (< fr. reflotter)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
reflotá vb., ind. prez. 1 sg. reflotéz, 3 sg. şi pl. refloteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)