reformare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepţie etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o maşină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parţiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidenţa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFORMÁRE, reformări, s.f. Acţiunea de a (se) reforma şi rezultatul ei. ♦ (Rar) Reformă (2). – V. reforma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REFORM//Á ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situaţii, stări de lucruri, concepţii etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ orto-grafia. 3) (lucruri vechi, maşini deteriorate etc.) A scoate din folosinţă; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o maşină, efecte etc.). [< fr. réformer].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMÁRE s.f. Acţiunea de a reforma şi rezultatul ei. [< reforma].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFORMÁRE s. f. acţiunea de a reforma. ♢ transformare, prin procedee tehnice, termice sau catalitice, a hidrocarburilor nearomatice din produsele petroliere în hidrocarburi aromatice. (< reforma)
(Marele dicţionar de neologisme)

!Refórma (mişcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, 3 sg. şi pl. reformeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reformáre s. f. formare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
(Dicţionar de sinonime)

REFORMÁRE s. 1. modificare, schimbare. (~ ortografiei.) 2. (CHIM.) reforming. (~ a ben-zinei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refo refor reform

Cuvinte se termină cu literele: re are mare rmare ormare