reformat dex - definiţie, sinonime, conjugare
REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepţie etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o maşină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parţiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidenţa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFORMÁT, -Ă, reformaţi, -te, adj. 1. (Despre materiale, maşini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Despre militari) Scos din evidenţa sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care ţine de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creştină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. r é f o r m é, lat. r e f o r m a t u s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REFORM//Á ~éz tranz. 1) A forma din nou. 2) (situaţii, stări de lucruri, concepţii etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ orto-grafia. 3) (lucruri vechi, maşini deteriorate etc.) A scoate din folosinţă; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFORMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REFORMA. 2) Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ţine de cultul religios protestant. 3) şi substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). /<lat. reformatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFORMÁ vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o maşină, efecte etc.). [< fr. réformer].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMÁT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă. 2. (Despre militari) Scos din evidenţa armatei (ca inapt). 3. Care ţine de cultul religios protestant. ♦ Biserică reformată = protestantism. // s.m. şi f. Protestant. [< reforma].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMÁ vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăţi (o situaţie, o concepţie etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoţându-l din evidenţele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFORMÁT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; şi s. m.) scos din evidenţa armatei ca inapt. 3. care ţine de cultul religios protestant. ♢ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma)
(Marele dicţionar de neologisme)

!Refórma (mişcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

reformá vb., ind. prez. 1 sg. reforméz, 3 sg. şi pl. reformeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REFORMÁ vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)
(Dicţionar de sinonime)

REFORMÁT adj., s. 1. adj. v. calvin. 2. s. v. calvin. 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refo refor reform

Cuvinte se termină cu literele: at mat rmat ormat format