reformulare

REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alţi termeni). – Re¹- + formula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFORMULÁRE, reformulări, s.f. Acţiunea de a reformula şi rezultatul ei. – V. reformula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REFORMUL//Á ~éz tranz. A formula din nou, în alţi termeni. /re- + a formula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr. reformuler].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMULÁRE s.f. Acţiunea de a reformula şi rezultatul ei. [< reformula].
(Dicţionar de neologisme)

REFORMULÁ vb. tr. a formula din nou în alţi termeni. (< fr. reformuler)
(Marele dicţionar de neologisme)

reformulá vb., ind. prez. 1 sg. reformuléz, 3 sg. şi pl. reformuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reformuláre s. f., pl. reformulări
(Dicţionar ortografic al limbii române)