refren

REFRÉN, refrene, s.n. 1. Cuvânt, vers sau grup de versuri care se repetă după una sau mai multe strofe, cu rolul de a sublinia, prin repetiţie, o idee poetică. 2. Frază muzicală reluată la sfârşitul cupletelor unui cântec, în general pe aceeaşi linie melodică. ♦ Temă principală a rondoului, care se repetă după fiecare cuplet. 3. Fig. (Depr.) Cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. [Pr. şi: refrenuri] – Din fr. refrain.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFRÉN ~e n. 1) Vers sau grup de versuri care se repetă după fiecare strofă a unei poezii. 2) Frază muzicală care se repetă la sfârşitul fiecărui cuplet al unui cântec. 3) fig. Enunţ care se repetă mereu într-o formă invariabilă. /<fr. refrain
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

refrén (refrénuri), s.n. – Cuvînt, vers, strofă care se repetă. – Fr. refrain.
(Dicţionarul etimologic român)

REFRÉN s.n. Vers (sau grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. ♦ Secţiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori; frântură de melodie care se repetă într-un cântec. ♦ (Fig.) Frază repetată stereotip. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. réfrain, cf. lat. refringere – a rupe].
(Dicţionar de neologisme)

REFRÉN s. n. 1. vers (grup de versuri) repetat după fiecare strofă a unei poezii sau după un cuplet. 2. frază muzicală care se repetă după fiecare cuplet al unui cântec. ♢ secţiunea de bază a rondoului, care se repetă de mai multe ori. 3. (fig.) cuvânt, frază, expresie care se repetă stereotip. (< fr. refrain)
(Marele dicţionar de neologisme)

refrén s. n. (sil. -fren), pl. refréne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REFRÉN s. (în vechea muzică vocală) ritornelă.
(Dicţionar de sinonime)