refringență

REFRINGÉNT, -Ă, refringenţi, -te, adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. – Din fr. réfringent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFRINGÉNŢĂ, refringenţe, s.f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFRINGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care ţine de refringenţă; propriu refringenţei. /<fr. réfringent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFRINGÉNŢ//Ă ~e f. fiz. Capacitate a unor corpuri de a refracta lumina. /<fr. réfringence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFRINGÉNT, -Ă adj. (Despre un mediu) Care refractă razele luminoase. [< fr. réfringent].
(Dicţionar de neologisme)

REFRINGÉNŢĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferenţa dintre indicele de refracţie al mediului şi unitate. [< fr. réfringence].
(Dicţionar de neologisme)

REFRINGÉNT, -Ă adj. (despre medii transparente) care refractă razele luminoase; refractant. (< fr. réfringent)
(Marele dicţionar de neologisme)

REFRINGÉNŢĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferenţa dintre indicele de refracţie al mediului şi unitate. (< fr. réfringence)
(Marele dicţionar de neologisme)

refringént adj. m. (sil. -frin-), pl. refringénţi; f. sg. refringéntă, pl. refringénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

refringénţă s. f. (sil. -frin-), g.-d. art. refringénţei; pl. refringénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)