refugiere dex - definiţie, sinonime, conjugare
REFUGIÁ, refugiez, vb. I. Refl. A se retrage dintr-un teritoriu ocupat, a fugi din faţa unui pericol sau a unei neplăceri, căutând sprijin sau ocrotire la cineva sau undeva: a se pune la adăpost. ♦ Fig. A se retrage într-un loc liniştit, ferit de zgomote şi puţin frecventat. [Pr.: -gi-a] – Din fr. réfugier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REFUGIÉRE, refugieri, s.f. Acţiunea de a se refugia; refugiu (1). [Pr.: -gi-e-] – V. refugia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE REFUGI//Á mă ~éz intranz. şi fig. A se retrage temporar undeva (dintr-un loc periculos) pentru a-şi garanta securitatea; a părăsi un loc, evitând o neplăcere. ~ în străi-nătate. /<fr. réfugier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REFUGIÁ vb. I. refl. A fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♦ (Fig.) A se retrage într-un loc ferit de zgomote şi puţin frecventat. [Pron. -gi-a, p.i. -iez, 3, 6 -iază, ger. -iind, var. refugii vb. IV. / < fr. réfugier].
(Dicţionar de neologisme)

REFUGIÉRE s.f. Faptul de a se refugia; refugiu (1). [Pron. -gi-e-. / < refugia].
(Dicţionar de neologisme)

REFUGIÁ vb. refl. a fugi, a se pune la adăpost de o urmărire, de un pericol etc. ♢ (fig.) a se retrage într-un loc liniştit, ferit de zgomot. (< fr. réfugier)
(Marele dicţionar de neologisme)

refugiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. refugiéz, 3 sg. şi pl. refugiáză, 1 pl. refugiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. refugiéze; ger. refugiínd (sil. -gi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

refugiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. refugiérii; pl. refugiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REFUGIÁ vb. a fugi, a pribegi, (înv.) a băjenări, a băjeni. (S-au ~ peste munţi din pricina năvăli-torilor.)
(Dicţionar de sinonime)

REFUGIÉRE s. v. refugiu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ref refu refug refugi

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere giere ugiere