REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe, reprezentări, idei sau tendinţe neplăcute, care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. (Tehn.) A deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient. 3. A prelucra la cald sau la rece piesele de metal prin batere cu ciocanul sau prin presare la unul dintre capete, cu scopul de a schimba, parţial sau total, forma pieselor. – Din fr. refouler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFULÁT, -Ă refulaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre imagini, tendinţe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins, în subconştient. 2. S.m. şi f. Persoană care îşi refulează (1) dorinţele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. r e f o u l é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REFUL//Á ~éz tranz. 1) (dorinţe, imagini, idei etc.) A respinge ca fiind în contradicţie cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A împinge sau a deplasa cu ajutorul unei pompe (într-o conductă sau într-un recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere sau prin presare. /<fr. refouler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecţionării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler].
(Dicţionar de neologisme)
REFULÁT, -Ă adj. (Despre imagini, dorinţe) Căzut, respins în subconştient. [< refula].
(Dicţionar de neologisme)
REFULÁ vb. I. tr. 1. a înăbuşi, a respinge din domeniul conştientului în subconştient dorinţe, idei, reprezentări etc. care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spaţiu închis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma şi dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ieşi dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce. (< fr. refouler)
(Marele dicţionar de neologisme)
refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. şi pl. refuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
refulát adj. m., s. m., pl. refuláţi; f. sg. refulátă, pl. refuláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REFULÁT, -Ă refulaţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. (Despre imagini, tendinţe, instincte, impulsuri etc.) Deplasat, căzut, respins, în subconştient. 2. S.m. şi f. Persoană care îşi refulează (1) dorinţele, instinctele, impulsurile etc. – V. refula. Cf. fr. r e f o u l é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid într-o conductă sau într-un vas. 3. A bate la cald sau la rece un metal ori un aliaj destinat confecţionării unor piese pentru a vedea cum se comportă. [< fr. refouler].
(Dicţionar de neologisme)
REFULÁT, -Ă adj. (Despre imagini, dorinţe) Căzut, respins în subconştient. [< refula].
(Dicţionar de neologisme)
REFULÁ vb. I. tr. 1. a înăbuşi, a respinge din domeniul conştientului în subconştient dorinţe, idei, reprezentări etc. care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau alt spaţiu închis. 3. a forja, la cald sau la rece, o piesă de metal cu scopul de a-i modifica forma şi dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a ieşi dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce. (< fr. refouler)
(Marele dicţionar de neologisme)
refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. şi pl. refuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
refulát adj. m., s. m., pl. refuláţi; f. sg. refulátă, pl. refuláte
(Dicţionar ortografic al limbii române)