regal

REGÁL², -Ă, regali, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care aparţine unui rege, privitor la rege; regesc; p. ext. bogat, luxos, maiestuos, mândru. 2. S.n. (Livr.), Ospăţ mare, bogat; banchet festiv. ♦ Eveniment deosebit (care încântă, desfată etc.). Plăcere mare; dar² plăcut. 3. Adj. (În sintagmă) ♢ Apă regală = amestec de acid clorhidric şi acid azotic, care are proprietatea de a ataca metalele nobile. – Din fr. régal(e), it. regale, lat. regalis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGÁL¹, regaluri, s.n. (Tipogr.) Dulăpior la secţia de culegere manuală a unei tipografii, folosit la păstrarea casetelor cu litere sau a formelor pentru tipar. – Din germ. Regal.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGÁL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de regi; propriu regilor. Palat ~. 2) fig. Care se impune prin măreţie; cu aspect grandios şi impunător. 3): Apă ~ă amestec de acid azotic şi acid clorhidric care se foloseşte la dizolvarea unor metale. /<fr. régal[e], it. regale, lat. regalis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÁL² ~e n. livr. Masă bogată oferită cu ocazia unei zile festive; masă de sărbă-toare. /<fr. régal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÁL³ ~e n. tipogr. Dulap în care se păstrează casetele cu litere şi suporturile pentru pagini. /<germ. Regal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÁL¹ s.n. (Poligr.) Raft în formă de pupitru, în care se păstrează casetele cu litere. [Pl. -le. / < germ. Regal].
(Dicţionar de neologisme)

REGÁL² s.n. (Franţuzism) 1. Masă mare, banchet. ♦ Mare plăcere, dar plăcut. 2. (Fig.) Plăcere deosebită, încântare. [< fr. régal].
(Dicţionar de neologisme)

REGÁL, -Ă adj. De rege; al regelui; regesc. ♦ (Poet.) Maiestuos, măreţ. [< fr. régal, it. regale, lat. regalis].
(Dicţionar de neologisme)

REGÁL¹ s. n. raft în care se păstrează casetele cu litere în tipografie. (< germ. Regal)
(Marele dicţionar de neologisme)

REGÁL² s. n. 1. masă mare, banchet. 2. dar plăcut, cadou. 3. (fig.) plăcere deosebită, încântare. (< fr. régal, it. regalo)
(Marele dicţionar de neologisme)

REGÁL³, -Ă adj. 1. de rege; regesc. 2. demn de un rege, maiestuos. (< fr. régal, lat. regalis, it. regale)
(Marele dicţionar de neologisme)

regál adj. m., pl. regáli; f. sg. regálă, pl. regále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regál (ospăţ bogat, dulăpior) s. n., pl. regále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă regálă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REGÁL adj. regesc.
(Dicţionar de sinonime)