regalare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REGALÁ, regalez, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGALÁRE, regalări, s.f. (Franţuzism) 1. Acţiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REGAL//Á ~éz tranz. livr. A trata din abundenţă cu mâncăruri şi băuturi alese. /<fr. régaler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGALÁ vb. I. tr. (Franţuzism) A dărui. ♦ refl. A-şi face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].
(Dicţionar de neologisme)

REGALÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încântare. [< regala].
(Dicţionar de neologisme)

REGALÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)
(Marele dicţionar de neologisme)

regalá vb., ind. prez. 1 sg. regaléz, 3 sg. şi pl. regaleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă regálă s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regaláre s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re reg rega regal regala

Cuvinte se termină cu literele: re are lare alare galare