rege dex - definiţie, sinonime, conjugare

rege

[Sinonime]
RÉGE, regi, s.m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deţine puterea supremă într-un regat; monarh. 2. Fig. Cel care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanţa, prin competenţa sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de şah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărţile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÉG//E ~i m. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; rigă; monarh; suveran; împărat. ~ al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. ~ al poeziei. ~ al petrolului. ♢ ~ele animalelor denumire dată leului. ~ele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de şah) Piesă care ocupă o poziţie principală. 4) (la jocul de cărţi) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, ~gis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rége (régi), – Monarh. Lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s.m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s.f. (cană de bere; ţigară populară în trecut); regalist, s.m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s.f. (monarhie); regat, s.n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regăţean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s.m., din fr. régent; regenţă, s.f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regeşte, adv. (ca regii); regină, s.f., din lat. regina (sec. XIX).
(Dicţionarul etimologic român)

RÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (Fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanţa sa). 3. Piesa principală la jocul de şah. ♦ Popă, rigă (la cărţi). [< lat. rex].
(Dicţionar de neologisme)

RÉGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanţa, reputaţia sa. 3. piesa principală la jocul de şah. ♢ crai, popă, rigă la jocul de cărţi. (< lat. rex)
(Marele dicţionar de neologisme)

rége s. m., pl. regi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGELE-PĂSĂRILOR s. v. piţigoi.
(Dicţionar de sinonime)

RÉGE s. 1. (POL.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 2. v. popă.
(Dicţionar de sinonime)

REGELE-PÉŞTILOR s. v. regină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg

Cuvinte se termină cu literele: ge ege