REGENERÁ, regenerez, vb. I. 1. Refl. (Despre organe sau ţesuturi) A se reface. 2. Tranz. şi refl. Fig. A reveni sau a face să revină la viaţă nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora. 3. Tranz. A readuce în condiţii de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietăţile lui iniţiale. ♦ A face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină. – Din fr. régénérer, lat. regenerare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REGENER//Á ~éz tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietăţile iniţiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REGENER//Á mă ~éz intranz. 1) (despre un organism sau despre părţi ale lui) A reveni la condiţia iniţială; a se restabili; a se reface; a creşte. 2) (despre persoane) A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi morală); a se reface. /<fr. régénérer, lat. regenerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGENERÁ vb. I. 1. refl. (Despre organe, ţesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeştepta la viaţă. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiţii de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].
(Dicţionar de neologisme)
REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre ţesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiţii de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)
(Marele dicţionar de neologisme)
regenerá vb., ind. prez. 1 sg. regeneréz, 3 sg. şi pl. regenereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REGENERÁ vb. 1. a creşte, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REGENER//Á ~éz tranz. 1) A face să se regenereze. 2) (materiale sau produse uzate) A repune în uz, restabilind proprietăţile iniţiale. 3) A substitui prin ceva mai bun. /<fr. régénérer, lat. regenerare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGENERÁ vb. I. 1. refl. (Despre organe, ţesuturi) A se reface. 2. tr., refl. (Fig.) A (se) înnoi; a (se) redeştepta la viaţă. 3. tr. (Tehn.) A aduce din nou în condiţii de folosire un material uzat. [< fr. régénérer, cf. lat. regenerare].
(Dicţionar de neologisme)
REGENERÁ vb. I. tr., refl. a (se) înnoi. II. refl. (despre ţesuturi, organe) a se reface. III. tr. (tehn.) a readuce în condiţii de folosire un material uzat. (< fr. régénérer, lat. regenerare)
(Marele dicţionar de neologisme)
regenerá vb., ind. prez. 1 sg. regeneréz, 3 sg. şi pl. regenereáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REGENERÁ vb. 1. a creşte, a se reface. (I s-a ~ unghia căzută.) 2. (fig.) a se înnoi. (Natura se ~.)
(Dicţionar de sinonime)