regent dex - definiţie, sinonime, conjugare

regent

[Sinonime]
REGÉNT, -Ă, regenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ţinând locul monarhului în timpul unei regenţe. – Din fr. regent, lat. régens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care ţine de regenţă; propriu re-genţei. 2): (Propoziţie) ~tă propoziţie de care depind una sau mai multe propoziţii subordonate. /<fr. régent, lat. regens, ~entis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÉN//T2 ~ţi m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regenţe). /<fr. régent, lat. regens, ~entis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÉNT, -Ă adj. Care deţine o regenţă; referitor la regenţă. ♢ Propoziţie regentă (şi s.f.) = propoziţie (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziţie; propoziţie supraordonată. [Cf. fr. régent].
(Dicţionar de neologisme)

REGÉNT, -Ă s.m. şi f. Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorităţii sau al absenţei regelui. [Cf. fr. régent, it. reggente].
(Dicţionar de neologisme)

REGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ţinând locul regelui în timpul unei regenţe (1). II. adj. (despre propoziţii; şi s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziţii; supraordonată. ♢ (despre părţi ale propoziţiei supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent)
(Marele dicţionar de neologisme)

REGÉNT2, - s. m. regénţă
(Marele dicţionar de neologisme)

regént s. m., adj. m., pl. regénţi; f. sg. regéntă, pl. regénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGÉNT s. (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg rege regen

Cuvinte se termină cu literele: nt ent gent egent