registru dex - definiţie, sinonime, conjugare

registru

[Sinonime]
REGÍSTRU, registre, s.n. 1. Condică, caiet, sistem de fişe etc. în care se înregistrează diferite date şi acte cu caracter administrativ, comercial etc. ♢ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ţine obligatoriu de către fiecare casierie şi în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările şi plăţile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naştere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oţel, de fontă, de material ceramic etc., care serveşte la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei faţade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărţită o suprafaţă decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituţie de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcţie, de recepţie şi de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de acelaşi timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informaţiei. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGÍSTR//U1 ~e n. Caiet gros de format mare în care se înscriu diferite date sau însemnări cu caracter administrativ; condică; catastif. /<fr. registre, germ. Register, lat. register
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÍSTR//U2 ~e n. tehn. 1) Placă care serveşte la reglarea deschiderii sau închiderii unei conducte. 2) (la staţiile telefonice automate) Dispozitiv care serveşte la selectarea automată a numărului de telefon chemat. 3) arhit. Suprafaţă cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei faţade. /<fr. registre, germ. Register, lat. register
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÍSTR//U3 ~e n. Scară muzicală a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos şi nota cea mai de sus. /<fr. registre, germ. Register, lat. register
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGÍSTRU s.n. 1. Condică în care se consemnează diferite date şi acte oficiale. 2. Dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unui cilindru. 3. Suprafaţa dintre două profiluri orizontale care se întind pe lungimea unei faţade. 4. Întinderea scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♦ (Concr.) Garnitură de tuburi de orgă (sau de coarde de clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelaşi timbru. 5. Dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecţiei legăturilor. ♦ Registru de memorie = dispozitiv care face parte din organele de comandă şi calcul ale unui calculator electronic. 6. (Poligr.) Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. [< fr. registre, it. registro, germ. Register].
(Dicţionar de neologisme)

REGÍSTRU s. n. 1. condică în care se consemnează diferite date şi acte oficiale. o ~ de stare civilă = condică în care sunt înregistrate naşterile, căsătoriile, decesele etc. 2. dispozitiv cu ajutorul căruia se reglează tirajul sau închiderea unui canal, a unei conducte. 3. (arhit.) suprafaţa orizontală de decoraţie între două chenare sau delimitată compoziţional. 4. întindere a scării muzicale pe care o poate emite un instrument sau o voce. ♢ garnitură de tuburi (la orgă), de butoane (la acordeon) sau de coarde (la clavecin) cu acordaj diferit, dar cu acelaşi timbru. ♢ (fig.) trăsăturile particulare, tonalitatea proprie unei opere literare, a unui discurs etc. ♢ ansamblu de idei, de teme etc. 5. dispozitiv folosit în centralele telefonice automate la dirijarea selecţiei legăturilor. 6. (şi s. m.) circuit, dispozitiv din organele de comandă şi de calcul ale unui calculator electronic destinat memorării. 7. (poligr.) ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele feţe ale hârtiei. 8. (mar.) instituţie de stat, societate care stabileşte normele de construcţie a navelor, ce trebuie respectate de proprietar sau armator. (< fr. registre, it. registro, germ. Register)
(Marele dicţionar de neologisme)

tónă-regístru s. f., pl. tóne-regístru
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regístru s. n., art. regístrul; pl. regístre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGÍSTRU s. 1. v. condică. 2. (CONT.) registru de casă = jurnal de casă; registru de partizi v. cartea mare. 3. (TEHN.) sertar, şuber, ventil. (~ la o conductă.) 4. v. ambitus. 5. (MUZ.) (înv.) octoih. (~ul unui instrument de suflat.)
(Dicţionar de sinonime)

REGÍSTRU s. v. conţinut, cuprins, sumar, tablă de materii.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg regi regis regist

Cuvinte se termină cu literele: ru tru stru istru gistru