REGLÁ, reglez, vb. I. Tranz. 1. A realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiţii impuse. ♦ A stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcţionării sistemului; a potrivi. 2. (Mil.) A potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unităţi de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv. 3. A aranja, a orândui, a potrivi. – Din fr. régler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REGLÁRE, reglări, s.f. Acţiunea de a regla şi rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REGL//Á ~éz tranz. 1) (sisteme tehnice, mecanisme etc.) A face să funcţioneze normal. 2) (tirul armelor, artileriei etc.) A fixa asupra ţintei prin corectarea direcţiei. 3) (acţiuni, mişcări, funcţii) A dirija cu scopul de a face regulă. /<fr. régler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcţionare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcţionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].
(Dicţionar de neologisme)
REGLÁRE s.f. Acţiunea de a regla şi rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].
(Dicţionar de neologisme)
REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcţionare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcţionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♢ a aranja, a orândui. (< fr. régler)
(Marele dicţionar de neologisme)
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. şi pl. regleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a meşteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
(Dicţionar de sinonime)
REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A regla ≠ a deregla
(Dicţionar de antonime)
Reglare ≠ dereglare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REGLÁRE, reglări, s.f. Acţiunea de a regla şi rezultatul ei; reglaj. – V. regla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGLÁ vb. I. tr. 1. A reduce sau a mări regimul de funcţionare al unui sistem tehnic. 2. (Med.) A reglementa funcţionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. A potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♦ A aranja, a orândui, a potrivi. [< fr. régler].
(Dicţionar de neologisme)
REGLÁRE s.f. Acţiunea de a regla şi rezultatul ei; aranjare, potrivire; reglaj. [< regla].
(Dicţionar de neologisme)
REGLÁ vb. tr. 1. a reduce sau a mări regimul de funcţionare al unui sistem tehnic. 2. (med.) a reglementa funcţionarea unui organ, a unui sistem etc. dintr-un organism viu. 3. a potrivi tirul unei guri de foc, al unei baterii etc. ♢ a aranja, a orândui. (< fr. régler)
(Marele dicţionar de neologisme)
reglá vb. (sil. -gla), ind. prez. 1 sg. regléz, 3 sg. şi pl. regleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
regláre s. f. (sil. -gla-), g.-d. art. reglării; pl. reglări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REGLÁ vb. 1. v. acorda. 2. (TEHN.) a aranja, a potrivi, a repara, (pop. si fam.) a meşteri. (A ~ un instrument de măsură.) 3. v. comanda. 4. v. dirija.
(Dicţionar de sinonime)
REGLÁRE s. 1. (TEHN.) aranjare, potrivire, reglaj. (~ unui aparat electric.) 2. v. dirijare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A regla ≠ a deregla
(Dicţionar de antonime)
Reglare ≠ dereglare
(Dicţionar de antonime)