reglator

REGLATÓR, -OÁRE I. adj. care reglează. II. s. m. (biol.) 1. genă care controlează activitatea altei gene. 2. genă care sintetizează o substanţă proteică. (< regla + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)

reglatór adj. m., pl. reglatóri; f. sg. şi pl. reglatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reglatór s. m., pl. reglatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: re reg regl regla reglat

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator lator glator