reglementare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REGLEMENTÁ, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGLEMENTÁRE, reglementări, s.f. Acţiunea de a reglementa şi rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operaţie de stabilire a acestor norme. – V. reglementa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGLEMENTÁR, -Ă, reglementari, -e, adj. Care este sau se face conform unor regulamente sau unor norme. ♦ (Înv.) Care este în legătură cu Regulamentul organic; regulamentar. – Din fr. réglementaire, germ. reglementarisch.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REGLEMENT//Á ~éz tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulaţia rutieră. /<fr. réglementer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGLEMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care se face sau este conform unui regulament; în concordanţă cu un regulament. /<fr. régle-mentaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGLEMENTÁ vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].
(Dicţionar de neologisme)

REGLEMENTÁRE s.f. Acţiunea de a reglementa şi rezultatul ei; aranjare, normare. [< reglementa].
(Dicţionar de neologisme)

REGLEMENTÁR, -Ă adj. Conform unor norme, unor regulamente. ♦ Regulamentar. [Cf. fr. réglementaire].
(Dicţionar de neologisme)

REGLEMENTÁ vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)
(Marele dicţionar de neologisme)

REGLEMENTÁR, -Ă adj. conform unui regulament; regulamentar. (< fr. réglementaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

reglementá vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementéz, 3 sg. şi pl. reglementeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reglementáre s. f. (sil. -gle-), g.-d. art. reglementării; pl. reglementări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reglementár adj. m. (sil. -gle-), pl. reglementári; f. sg. reglementáră, pl. reglementáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGLEMENTÁ vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condiţiile de ...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Şi-a ~ situaţia neclară.)
(Dicţionar de sinonime)

REGLEMENTÁRE s. 1. (JUR.) legalizare, legiferare, (înv.) legiuire. (~ unei stări de lucruri.) 2. aran-jare, orânduire, stabilire, (rar) regulare, (înv.) regularisire. (~ unei situaţii neclare.)
(Dicţionar de sinonime)

REGLEMENTÁR adj. regulamentar, (înv.) regular. (Conform dispoziţiilor ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Reglementarnereglementar
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg regl regle reglem

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare entare