regret dex - definiţie, sinonime, conjugare
REGRÉT, regrete, s.n. Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei fiinţe, de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte nesocotite; p. ext. remuşcare, căinţă. – Din fr. regret.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGRETÁ, regrét, vb. I. Tranz. A simţi un regret, a fi cuprins de părere de rău; p. ext. a avea remuşcări, a se căi. – Din fr. regretter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGRÉT ~e n. Părere de rău cauzată de o nereuşită sau de săvârşirea unei fapte reprobabile; remuşcare; căinţă. /<fr. regret
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acţiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGRÉT s.n. Părere de rău; remuşcare. [Pl. -te. / < fr. regret].
(Dicţionar de neologisme)

REGRETÁ vb. I. tr. A-i părea rău, a avea remuşcări, a se căi. [P.i. regrét. / < fr. regretter].
(Dicţionar de neologisme)

REGRÉT s. n. părere de rău; remuşcare, căinţă. (< fr. regret)
(Marele dicţionar de neologisme)

REGRETÁ vb. tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remuşcări, a se căi. (< fr. regretter)
(Marele dicţionar de neologisme)

regrét s. n. (sil. -gret-), pl. regréte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regretá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. regrét, 3 sg. şi pl. regrétă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGRÉT s. căinţă, mustrare, pocăinţă, remuşcare, părere de rău, (rar) penitenţă, pocăială, (înv.) înfrângere, pocaianie, (franţuzism înv.) repentir. (Simţea un sincer ~ pentru cele făcute.)
(Dicţionar de sinonime)

REGRETÁ vb. 1. v. căi. 2. (înv. şi pop.) a plânge. (Îşi ~ păcatele.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg regr regre

Cuvinte se termină cu literele: et ret gret egret