regrupare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REGRUPÁ, regrupez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) grupa din nou. – Din fr. regrouper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGRUPÁRE, regrupări, s.f. Acţiunea de a (se) regrupa şi rezultatul ei. – V. regrupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REGRUP//Á ~éz tranz. 1) A grupa din nou. 2) A face să se regrupeze. /re- + a grupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REGRUP//Á se ~eáză intranz. A se grupa din nou. /re- + a se grupa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) grupa din nou. [Cf. fr. regrouper].
(Dicţionar de neologisme)

REGRUPÁRE s.f. Acţiunea de a (se) regrupa şi rezultatul ei; reunire. [< regrupa].
(Dicţionar de neologisme)

REGRUPÁ vb. tr., refl. a (se) grupa din nou. (< fr. regrouper)
(Marele dicţionar de neologisme)

regrupá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. regrupéz, 3 sg. şi pl. regrupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regrupáre s. f. (sil. -gru-); pl. regrupări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REGRUPÁ vb. v. reuni.
(Dicţionar de sinonime)

REGRUPÁRE s. v. reunire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg regr regru regrup

Cuvinte se termină cu literele: re are pare upare rupare