regula dex - definiţie, sinonime, conjugare
RÉGULĂ, reguli, s.f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ♢ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporţionale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporţionale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporţională se referă la numere care sunt şi ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ♢ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obişnuit. În (bună) regulă = în ordine, aşa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruaţie. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcţioneze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăţa minte, a-i da o lecţie, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÉGUL//Ă ~i f. 1) Normă potrivit căreia se desfăşoară o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ♢ ~ de trei (simplă şi compusă) metodă pentru determinarea celei de-a patra mărimi date. 3) Principiu călăuzitor; linie de conduită. ~ de politeţe.De ~ în mod obişnuit; de obicei. 4) Aşezare a unor obiecte potrivit unor cerinţe. ♢ A face ~ a face ordine. În (bună) ~ aşa cum trebuie; în ordine. În toată ~a în conformitate cu legea; în deplină ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A REGUL//Á ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

régulă (regule), s.f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s.f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s.n. (normă; Arg., copulaţie); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăţi, a pedepsi); regulator, s.m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s.f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înţeles de el ca „ordin”.
(Dicţionarul etimologic român)

RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obişnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
(Dicţionar de neologisme)

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
(Dicţionar de neologisme)

RÉGULĂ s. f. 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfăşoară o activitate sau se produce un fenomen. o de ~ = în mod obişnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< lat. regula, după fr. règle)
(Marele dicţionar de neologisme)

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. şi pl. reguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÉGULĂ s. 1. v. uzanţă. 2. v. canon. 3. v. indicaţie. 4. normă, precept, principiu, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viaţă.) 5. v. ceremonial. 6. v. precept. 7. v. disciplină. 8. v. ordine. 9. v. rân-duială.
(Dicţionar de sinonime)

RÉGULĂ s. v. ciclu, menstruaţie, operaţie, period.
(Dicţionar de sinonime)

HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
(Dicţionar de sinonime)

REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuinţe.) 2. v. regulariza.
(Dicţionar de sinonime)

REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Regulă ≠ debandadă, dezordine
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re reg regu regul

Cuvinte se termină cu literele: la ula gula egula