REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcţioneze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăţa minte, a-i da o lecţie, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REGULÁT, -Ă, regulaţi, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfăşoară cu regularitate: firesc, obişnuit, normal. ♢ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcţionează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părţi, astfel încât acestea să fie identice şi în relaţii identice unele în raport cu altele. ♢ Poligon regulat = poligon care are toate laturile şi toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate feţele poligoane regulate şi cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REGUL//Á ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it regulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁT1 adv. 1) În mod sistematic. 2) În mod obişnuit; firesc; normal. /v. a regula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REGULA. 2) Care se repetă cu precizie la anumite intervale. 3) Care nu prezintă abateri de la regulă, de la normă. Respiraţie ~tă. ♢ Verb ~ verb care se conjugă după regulile generale. 4) Care este cumpătat; fără excese. Viaţă ~tă. 5) Care este compus din părţi identice. ♢ Poligon ~ poligon care are toate laturile şi toate unghiurile egale. 6) Care constă din elemente aranjate armonios. Trăsături ~te. /<lat. regulatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
(Dicţionar de neologisme)
REGULÁT, -Ă adj. 1. (şi adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfăşoară fără abatere; obişnuit. ♦ Ordonat, uniform. 2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [< regula].
(Dicţionar de neologisme)
REGULÁT, -Ă adj. 1. (şi adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ♢ care se desfăşoară fără abatere; obişnuit. ♢ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♢ orânduit, sistematizat. ♢ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat. regulatus)
(Marele dicţionar de neologisme)
regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. şi pl. reguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuinţe.) 2. v. regulariza.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁT adj., adv. 1. adj. v. armonios. 2. adj. v. ritmic. 3. adj. v. periodic. 4. adj. v. normal. 5. adj. v. uniform. (O respiraţie ~.) 6. adv. v. normal. 7. adj. v. disciplinat. 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unităţi ~.)
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁT adv. v. categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranşant.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Regulat ≠ neregulat, neregulată
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REGULÁT, -Ă, regulaţi, -te, adj. 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil; care se repetă după o anumită regulă, într-o anumită ordine, fără abatere. ♦ Care se desfăşoară cu regularitate: firesc, obişnuit, normal. ♢ Verbe regulate = verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor. ♦ Ordonat, uniform. 2. Care este organizat sau funcţionează în baza unei legi; organizat legal, organizat pe baze permanente. ♦ Sistematizat, orânduit. 3. (Despre corpuri) Care permite o descompunere în părţi, astfel încât acestea să fie identice şi în relaţii identice unele în raport cu altele. ♢ Poligon regulat = poligon care are toate laturile şi toate unghiurile egale. Poliedru regulat = poliedru cu toate feţele poligoane regulate şi cu toate unghiurile diedre egale. ♦ (Despre trăsături, forme etc.) Alcătuit din elemente care se grupează ordonat sau simetric; armonios, frumos. – V. regula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁT1 adv. 1) În mod sistematic. 2) În mod obişnuit; firesc; normal. /v. a regula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REGULA. 2) Care se repetă cu precizie la anumite intervale. 3) Care nu prezintă abateri de la regulă, de la normă. Respiraţie ~tă. ♢ Verb ~ verb care se conjugă după regulile generale. 4) Care este cumpătat; fără excese. Viaţă ~tă. 5) Care este compus din părţi identice. ♢ Poligon ~ poligon care are toate laturile şi toate unghiurile egale. 6) Care constă din elemente aranjate armonios. Trăsături ~te. /<lat. regulatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
(Dicţionar de neologisme)
REGULÁT, -Ă adj. 1. (şi adv.) Care urmează anumite reguli prestabilite. ♦ Care se desfăşoară fără abatere; obişnuit. ♦ Ordonat, uniform. 2. Organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♦ Orânduit, sistematizat. ♦ Fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. [< regula].
(Dicţionar de neologisme)
REGULÁT, -Ă adj. 1. (şi adv.) care urmează anumite reguli prestabilite. ♢ care se desfăşoară fără abatere; obişnuit. ♢ ordonat, uniform. 2. organizat după anumite legi; organizat pe baze permanente. ♢ orânduit, sistematizat. ♢ fără elemente care să distoneze; simetric, armonios. (< lat. regulatus)
(Marele dicţionar de neologisme)
regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. şi pl. reguleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuinţe.) 2. v. regulariza.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁT adj., adv. 1. adj. v. armonios. 2. adj. v. ritmic. 3. adj. v. periodic. 4. adj. v. normal. 5. adj. v. uniform. (O respiraţie ~.) 6. adv. v. normal. 7. adj. v. disciplinat. 8. adj. (MIL.) (înv.) regular. (Trupe, unităţi ~.)
(Dicţionar de sinonime)
REGULÁT adv. v. categoric, decis, ferm, hotărât, net, tranşant.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Regulat ≠ neregulat, neregulată
(Dicţionar de antonime)