regulator

REGULATÓR, -OÁRE, regulatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care regulează, sistematizează, care stabileşte regularitatea unei mişcări sau a unei funcţii; care îndrumează sau conduce. 2. S.n. Aparat sau instalaţie care efectuează un proces de reglare. 3. S.n. (Jur.; în sintagma) Regulator de competenţă = act prin care organul de jurisdicţie superior celor între care s-a ivit un conflict de competenţă stabileşte care dintre ele este competentă să judece conflictul. 4. S.m. şi f. Persoană care stabileşte, îndrumează sau conduce un sistem de reglare. – Din fr. régulateur, germ. Regulator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REGULAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care regulează; care îndrumă sau conduce. Forţă ~oare. /<fr. régulateur, germ. Regulator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGULAT//ÓR² ~oáre n. Dispozitiv care regulează parametrii unui sistem tehnic. ~ centrifugal. /<fr. régulateur, germ. Regulator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REGULATÓR, -OÁRE adj. Care regularizează o mişcare, o funcţie. // s.m. şi f. Cel care stabileşte un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. // s.n. Dispozitiv folosit pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic. [Cf. fr. régulateur].
(Dicţionar de neologisme)

REGULATÓR, -OÁRE I. adj. care regularizează o mişcare, o funcţie. II. s. m. f. cel care stabileşte un sistem de reglare, care îndrumează, conduce. III. s. n. aparat, dispozitiv pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic. (< fr. régulateur, germ. Regulator)
(Marele dicţionar de neologisme)

regulatór adj. m., pl. regulatóri; f. sg. şi pl. regulatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

regulatór s. n., pl. regulatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REGULATÓR s. 1. (TEHN.) (reg.) picior, pieptene, (prin Ban. şi Transilv.) sabie. (~ la plug.) 2. (FIZ.) regulator de temperatură v. termostat.
(Dicţionar de sinonime)