reieșire

REIEŞÍ, pers 3 reiése, vb. IV. Intranz. A rezulta, a apărea ca o consecinţă logică. [Pr.: re-ie-] – Re¹- + ieşi (după fr. ressortir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REIEŞÍ pers. 3 reiése intranz. A apărea ca o consecinţă; a rezulta; a urma. /re- + a ieşi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reieşí vb., ind. prez. 3 sg. reiése, imperf. 3 sg. reieşeá; conj. prez. 3 sg. reiásă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REIEŞÍ vb. 1. v. decurge. 2. v. rezulta. 3. v. sub-înţelege. 4. v. evidenţia.
(Dicţionar de sinonime)

REIEŞÍ vb. v. izbândi, izbuti, reuşi.
(Dicţionar de sinonime)

REIEŞÍRE s. v. izbândă, reuşită, succes.
(Dicţionar de sinonime)