reinstaurare

REINSTAURÁ, reinstaurez, vb. I. Tranz. A instaura din nou. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. réinstaurer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REINSTAURÁRE, reinstaurări, s.f. Acţiunea de a reinstaura. [Pr.: -sta-u-] – V. reinstaura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REINSTAURÁ vb. I. tr. A instaura din nou, a reintrona. [Cf. fr. réinstaurer].
(Dicţionar de neologisme)

REINSTAURÁRE s.f. Acţiunea de a reinstaura şi rezultatul ei. [< reinstaura].
(Dicţionar de neologisme)

REINSTAURÁ vb. tr. a instaura din nou, a reîntrona. (< fr. réinstaurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reinstaurá vb. (sil. re-in-), ind. prez. 1 sg. reinstauréz, 3 sg. şi pl. reinstaureáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reinstauráre s. f. (sil. re-in-), pl. reinstaurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REINSTAURÁ vb. v. restaura.
(Dicţionar de sinonime)

REINSTAURÁRE s. v. restaurare.
(Dicţionar de sinonime)