reintegrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcţie, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REINTEGRÁRE, reintegrări, s.f. Acţiunea de a (se) reintegra şi rezultatul ei; reintegraţie. – V. reintegra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REINTEGR//Á ~éz tranz. (persoane) 1) A face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi. /<fr. réintégrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REINTEGR//Á mă ~éz intranz. A se integra din nou. /<fr. réintégrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].
(Dicţionar de neologisme)

REINTEGRÁRE s.f. Acţiunea de a reintegra şi rezultatul ei; repunere într-o funcţie, într-un grad etc.; reintegraţie. [< reintegra].
(Dicţionar de neologisme)

REINTEGRÁ vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)
(Marele dicţionar de neologisme)

reintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegréz, 3 sg. şi pl. reintegreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reintegráre s. f. integrare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REINTEGRÁ vb. a reîncadra. (A ~ în serviciu.)
(Dicţionar de sinonime)

REINTEGRÁRE s. reîncadrare. (~ unei persoane în slujbă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rei rein reint reinte

Cuvinte se termină cu literele: re are rare grare egrare