rejudecare

REJUDECÁ, rejúdec, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A judeca din nou un proces. 2. A judeca încă o dată pentru a aprofunda sau a elimina erorile. – Re¹- + judeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REJUDECÁRE, rejudecări, s.f. Acţiunea de a rejudeca. – V. rejudeca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REJUDECÁ vb. I. tr. A judeca a doua oară. [< re- + judeca, după fr. rejuger].
(Dicţionar de neologisme)

REJUDECÁRE s.f. Acţiunea de a rejudeca. [< rejudeca].
(Dicţionar de neologisme)

REJUDECÁ vb. tr. 1. a judeca din nou un proces. 2. a judeca încă o dată pentru a înlătura erorile. (< re¹- + judeca)
(Marele dicţionar de neologisme)

rejudecá vb., ind. prez. 1sg. rejúdec, 3 sg. şi pl. rejúdecă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

rejudecáre s. f., g.-d. art. rejudecării; pl. rejudecări
(Dicţionar ortografic al limbii române)