relaționare

RELAŢIONÁ, relaţionez, vb. I. Tranz. (Rar) A pune în relaţie (1) două sau mai multe fenomene, evenimente etc. [Pr.: -ţi-o-] – Din relaţie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RELAŢIONÁRE, relaţionări, s.f. (Rar) Acţiunea de a relaţiona. [Pr.: -ţi-o-] – V. relaţiona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RELAŢIONÁ vb. tr. (rar) a pune în relaţie fenomene, evenimente etc. (< relaţie + -ona)
(Marele dicţionar de neologisme)

relaţioná vb. (sil. -ţi-o-), ind. prez. 1 sg. relaţionéz, 3 sg. şi pl. relaţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

relaţionáre s. f. (sil. -ţi-o-), g.-d. art. relaţionării; pl. relaţionări
(Dicţionar ortografic al limbii române)