relativitate

RELATIVITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi relativ. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a avea valori dependente de condiţiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. ♢ Teoria relativităţii = teorie fizică a interdependenţei dintre spaţiu, timp şi materia în mişcare, prin care se stabilesc, cu precizie mai mare decât în fizica clasică, legile generale ale tuturor fenomenelor fizice şi pentru cazurile în care vitezele corpurilor nu sunt neglijabile faţă de viteza de propagare a luminii în vid. – Din fr. relativité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RELATIVIT//ÁTE f. Caracter relativ. ♢ Teo-ria ~ăţii teorie care caracterizează proprie-tăţile temporal-spaţiale ale proceselor fizice. /<fr. relativité, germ. Relativität
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RELATIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este relativ; relativism. 2. Proprietate a mărimilor fizice de a depinde de condiţiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. ♦ Teoria relativităţii = teorie formulată de Einstein, potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezele corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. [Cf. fr. relativité].
(Dicţionar de neologisme)

RELATIVITÁTE s. f. 1. faptul de a fi relativ; relativism (2). 2. proprietate a fenomenelor, a mărimilor fizice de a depinde de condiţiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referinţă la care sunt raportate. o teoria ~ăţii = teorie fizică potrivit căreia legile fenomenelor fizice sunt valabile cu o precizie cu atât mai mică cu cât vitezelor corpurilor sunt mai mari comparabile cu viteza de propagare a luminii în vid. (< fr. relativité)
(Marele dicţionar de neologisme)

relativitáte s. f., g.-d. art. relativităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RELATIVITÁTE s. relativism.
(Dicţionar de sinonime)