relativiza
[Conjugare]
RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmaţii). – Cf. germ. r e l a t i v i e r e n.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RELATIVIZ//Á ~éz tranz. rar A face să se relativizeze. /Din relativ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RELATIVIZ//Á se ~eáză intranz. rar A deveni relativ. /Din relativ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELATIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmaţii). [Cf. germ. relativieren].
(Dicţionar de neologisme)
RELATIVIZÁ vb. tr., refl. a imprima, a căpăta un caracter relativ (2). (< fr. relativiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
relativizá vb., ind. prez. 1 sg. relativizéz, 3 sg. şi pl. relativizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RELATIVIZ//Á ~éz tranz. rar A face să se relativizeze. /Din relativ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELATIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmaţii). [Cf. germ. relativieren].
(Dicţionar de neologisme)
RELATIVIZÁ vb. tr., refl. a imprima, a căpăta un caracter relativ (2). (< fr. relativiser)
(Marele dicţionar de neologisme)
relativizá vb., ind. prez. 1 sg. relativizéz, 3 sg. şi pl. relativizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)