RELAXÁ, relaxez, vb. I. 1. Tranz. A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic, electric etc. în stare de libertate, acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru. 2. Refl. (Despre tensiunile mecanice dintr-un corp) A scădea fără ca să varieze deformaţia corpului. 3. Refl. şi tranz. Fig. A (se) linişti, a (se) destinde (după un efort susţinut); a deveni sau a face să devină mai puţin încordat. – Din fr. relaxer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RELAXÁRE, relaxări, s.f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RELAX//Á ~éz tranz. A face sa se rela-xeze. /<fr. relaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RELAX//Á mă ~éz intranz. A se destinde după o perioadă de încordare fizică sau mintală; a deveni mai puţin încordat. /<fr. relaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELAX//ÁRE ~ări f. 1) v. A RELAXA şi A SE RELAXA. 2) tehn. Scădere a tensiunilor dintr-un material sub deformaţie continuă. /v. a se relaxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELAXÁ vb. I. refl. 1. A face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune; a face ceva destins. ♦ A slăbi, a scădea. 2. A se destinde. ♦ (Fig.) A (se) linişti; a(-şi) scădea tensiunea nervoasă. [Cf. engl. relax, fr. relaxer < lat. relaxare].
(Dicţionar de neologisme)
RELAXÁRE s.f. Acţiunea de a se relaxa şi rezultatul ei. ♦ Destindere; slăbire, scădere. ♦ Relaxaţie. [< relaxa].
(Dicţionar de neologisme)
RELAXÁ vb. I. refl. a face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune, destins. ♢ a slăbi, a scădea. II. tr., refl. a(-şi) destinde (corpul, muşchii). ♢ (fig.) a (se) linişti; a(-şi) scădea tensiunea nervoasă. (< fr. relaxer, lat. relaxare)
(Marele dicţionar de neologisme)
RELAXÁRE s. f. 1. acţiunea de a se relaxa. ♢ liniştire a nervilor; destindere. ♢ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformaţia lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiţii, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)
(Marele dicţionar de neologisme)
relaxá vb., ind. prez. 1 sg. relaxéz, 3 sg. şi pl. relaxeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
relaxáre s. f., g.-d. art. relaxării; pl. relaxări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RELAXÁ vb. v. destinde.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁ vb. v. recrea.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁRE s. 1. v. destindere. 2. (FON.) destindere, recursie.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁRE s. v. recreare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se relaxa ≠ a se încorda, a se tensiona
(Dicţionar de antonime)
Relaxare ≠ încordare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RELAXÁRE, relaxări, s.f. Faptul de a (se) relaxa. – V. relaxa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RELAX//Á mă ~éz intranz. A se destinde după o perioadă de încordare fizică sau mintală; a deveni mai puţin încordat. /<fr. relaxer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELAX//ÁRE ~ări f. 1) v. A RELAXA şi A SE RELAXA. 2) tehn. Scădere a tensiunilor dintr-un material sub deformaţie continuă. /v. a se relaxa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RELAXÁ vb. I. refl. 1. A face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune; a face ceva destins. ♦ A slăbi, a scădea. 2. A se destinde. ♦ (Fig.) A (se) linişti; a(-şi) scădea tensiunea nervoasă. [Cf. engl. relax, fr. relaxer < lat. relaxare].
(Dicţionar de neologisme)
RELAXÁRE s.f. Acţiunea de a se relaxa şi rezultatul ei. ♦ Destindere; slăbire, scădere. ♦ Relaxaţie. [< relaxa].
(Dicţionar de neologisme)
RELAXÁ vb. I. refl. a face ceva fără grabă, fără încordare sau tensiune, destins. ♢ a slăbi, a scădea. II. tr., refl. a(-şi) destinde (corpul, muşchii). ♢ (fig.) a (se) linişti; a(-şi) scădea tensiunea nervoasă. (< fr. relaxer, lat. relaxare)
(Marele dicţionar de neologisme)
RELAXÁRE s. f. 1. acţiunea de a se relaxa. ♢ liniştire a nervilor; destindere. ♢ scădere din intensitate a tensiunii dramatice. 2. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformaţia lui rămânând constantă. 3. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiţii, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc. (< relaxa)
(Marele dicţionar de neologisme)
relaxá vb., ind. prez. 1 sg. relaxéz, 3 sg. şi pl. relaxeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
relaxáre s. f., g.-d. art. relaxării; pl. relaxări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RELAXÁ vb. v. destinde.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁ vb. v. recrea.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁRE s. 1. v. destindere. 2. (FON.) destindere, recursie.
(Dicţionar de sinonime)
RELAXÁRE s. v. recreare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A se relaxa ≠ a se încorda, a se tensiona
(Dicţionar de antonime)
Relaxare ≠ încordare
(Dicţionar de antonime)