relegare

RELEGÁ, relég, vb. I. Tranz. (Înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RELEGÁRE, relegări, s.f. (Înv.) Acţiunea de a relega şi rezultatul ei. – V. relega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RELEGÁ vb. I. tr. (Liv.) 1. A interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. A plasa, a aşeza. [< fr. reléguer].
(Dicţionar de neologisme)

RELEGÁRE s.f. (Liv.) Acţiunea de a relega şi rezultatul ei; expulzare, izgonire, surghiunire; relegaţie. [< relega].
(Dicţionar de neologisme)

RELEGÁ vb. tr. 1. a interna într-o colonie penitenciară; a surghiuni, a expulza. 2. a plasa, a aşeza. (< fr. reléguer, lat., it. relegare)
(Marele dicţionar de neologisme)

relegá vb., ind. prez. 1 sg. relég, 3 sg. şi pl. relégă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

relegáre s. f., g.-d. art. relegării; pl. relegări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RELEGÁ vb. v. alunga, exila, expulza, goni, izgoni, ostraciza, proscrie, surghiuni.
(Dicţionar de sinonime)

RELEGÁRE s. v. alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscri-ere, surghiunire.
(Dicţionar de sinonime)