relict dex - definiţie, sinonime, conjugare

relict

RELÍC//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival : Specie ~tă specie de plante sau de animale care s-a menţinut până astăzi dintr-o floră sau dintr-o faună dispărută. /<germ. relikt, lat. relictus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RELÍCT, -Ă adj., s.n. (Specie de plante sau de animale) care constituie o rămăşiţă a unei faune sau a unei flore dispărute. ♢ Sol relict = sol format în trecut, a cărui dinamică iniţială a încetat. [Cf. germ. relikt, Relikt, lat. relictus].
(Dicţionar de neologisme)

RELÍCT, -Ă I. adj. care s-a păstrat din trecut. II. s. n. (biol.) 1. soi, specie care a supravieţuit din epocile geologice. 2. rămăşiţă, vestigiu. (< germ. Relikt, lat. relictus)
(Marele dicţionar de neologisme)

relíct adj. n., s. n., f. relíctă; pl. n. şi f. relícte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rel reli relic

Cuvinte se termină cu literele: ct ict lict elict