rem

REM, remi, s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiaţie raportate la efectul lor biologic (egală cu doza primită de un anumit ţesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad). – Din engl., fr. rem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REM ~i m. Unitate de măsură a dozelor de radiaţie, raportate la efectul lor biologic. /<engl., fr. rem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REM s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a dozelor de radiaţie raportate la efectul lor biologic, egală cu doza primită de un anumit ţesut iradiat cu o doză absorbită de un rad. [< engl., fr. rem. / < r(öntgen) e(quivalent) m(an) – echivalentul în raze X pentru un organism uman].
(Dicţionar de neologisme)

REM s. m. unitate de evaluare a efectului biologic al radiaţiilor emise de elementele radioactive, doza primită de un anumit ţesut iradiat astfel încât doza absorbită să fie de un rad. (< engl., fr. rem)
(Marele dicţionar de neologisme)

AD REM loc. adv. La obiect. (lat. ad rem = la obiect) [MW; în DOOM 2]
(Alte dicţionare)

ad rem (lat.) loc. adv.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

rem s. m., pl. remi
(Dicţionar ortografic al limbii române)