remanență dex - definiţie, sinonime, conjugare
REMANÉNT, -Ă, remanenţi, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datoreşte fenomenului de remanenţă. – Din fr. rémanent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMANÉNŢĂ, remanenţe, s.f. (în sintagmele) Remanenţă electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanenţă magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMANÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ţine de remanenţă; propriu remanenţei. /<fr. rémanent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMANÉNŢ//Ă ~e f. Stare care continuă să se menţină şi după încetarea acţiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetică. /<fr. rémanence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMANÉNT, -Ă adj. Care rămâne, care persistă. ♢ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitaţiei iniţiale. [< fr. rémanent].
(Dicţionar de neologisme)

REMANÉNŢĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menţine, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanenţă magnetică = polarizaţie magnetică rămasă într-o substanţă după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzaţii sau imagini de a persista după încetarea excitaţiei care le-a produs. [< fr. rémanence].
(Dicţionar de neologisme)

REMANÉNT, -Ă adj. 1. care prezintă remanenţă (1). 2. (despre un deşeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)
(Marele dicţionar de neologisme)

REMANÉNŢĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). o ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizaţie electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizaţie după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzaţii sau imagini de a persista după încetarea excitaţiei care le-a produs. (< fr. rémanence)
(Marele dicţionar de neologisme)

remanént adj. m., pl. remanénţi; f. sg. remanéntă, pl. remanénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

remanénţă s. f., g.-d. art. remanénţei; pl. remanénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REMANENŢĂ MAGNÉTICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rem rema reman remane

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta nenta anenta