remanent dex - definiţie, sinonime, conjugare

remanent

REMANÉNT, -Ă, remanenţi, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datoreşte fenomenului de remanenţă. – Din fr. rémanent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMANÉN//T ~tă (~ţi, ~te) (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ţine de remanenţă; propriu remanenţei. /<fr. rémanent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMANÉNT, -Ă adj. Care rămâne, care persistă. ♢ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitaţiei iniţiale. [< fr. rémanent].
(Dicţionar de neologisme)

REMANÉNT, -Ă adj. 1. care prezintă remanenţă (1). 2. (despre un deşeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)
(Marele dicţionar de neologisme)

remanént adj. m., pl. remanénţi; f. sg. remanéntă, pl. remanénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rem rema reman remane

Cuvinte se termină cu literele: nt ent nent anent manent