reminiscență dex - definiţie, sinonime, conjugare

reminiscență

REMINISCÉNŢĂ, reminiscenţe, s.f. Amintire vagă a unor fapte aproape dispărute din memorie. ♦ Rămăşiţă, rest, urmă (abia perceptibilă). – Din fr. réminiscence, lat. reminiscentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMINISCÉNŢ//Ă ~e f. 1) Amintire vagă, imprecisă a unor fapte aproape dispărute din memorie. 2) Urma materială, abia perceptibilă, a unor realităţi trecute; rămăşiţă vagă. 3) (în creaţia artistică şi literară) Element inspirat ca urmare a unei influenţe mai mult sau mai puţin conştiente. /<fr. reminiscence, lat. reminiscentia, ~ae
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMINISCÉNŢĂ s.f. Amintire neprecisă, tulbure a unor fapte petrecute demult. ♦ Rămăşiţă, urmă. [Cf. fr. réminiscence, it. reminiscenza, lat. reminiscentia < reminiscere – a-şi aminti].
(Dicţionar de neologisme)

REMINISCÉNŢĂ s. f. 1. amintire vagă, tulbure a unor fapte sau imagini din trecut. o teoria ~ţei = teorie platoniciană potrivit căreia omul recunoaşte ideile pe care le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară. 2. (psih.) evocare bruscă a unor fapte ce păreau uitate. 3. rămăşiţă, urmă. (< fr. réminiscence, lat. reminiscentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

reminiscénţă s. f., g.-d. art. reminiscénţei; pl. reminiscénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re rem remi remin remini

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta