remite dex - definiţie, sinonime, conjugare
REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A şterge de pe lista de plată. /<lat. remittere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunţa la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
(Dicţionar de neologisme)

REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredinţa. 2. a renunţa la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

remíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. şi pl. remítă; ger. remiţând; part. remís
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.
(Dicţionar de sinonime)

REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rem remi remit

Cuvinte se termină cu literele: te ite mite emite