REMITÉNŢĂ, remitenţe, s.f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REMITÉNŢĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence].
(Dicţionar de neologisme)
REMITÉNŢĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistenţă la forţă; (p. ext.) recalcitranţă. (< fr. rémittence)
(Marele dicţionar de neologisme)
REMITÉNTĂ adj. f. v. remitent1. [DOOM 2]
(Alte dicţionare)
remitént1 adj. m., f. remiténtă; pl. f. remiténte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
remiténţă s. f., pl. remiténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REMITÉNŢĂ s. remisiune.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REMITÉNŢĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
REMITÉNTĂ adj. f. v. remitent1. [DOOM 2]
(Alte dicţionare)
remitént1 adj. m., f. remiténtă; pl. f. remiténte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
remiténţă s. f., pl. remiténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REMITÉNŢĂ s. remisiune.
(Dicţionar de sinonime)