remitere

REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunţa la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMÍTERE, remiteri, s.f. Acţiunea de a remite şi rezultatul ei. ♢ Remitere de datorie = renunţare totală sau parţială a unui creditor la dreptul sau împotriva debitorului; iertare de datorie. – V. remite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A şterge de pe lista de plată. /<lat. remittere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunţa la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
(Dicţionar de neologisme)

REMÍTERE s.f. Acţiunea de a remite şi rezultatul ei; înmânare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite].
(Dicţionar de neologisme)

REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredinţa. 2. a renunţa la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)
(Marele dicţionar de neologisme)

remíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. şi pl. remítă; ger. remiţând; part. remís
(Dicţionar ortografic al limbii române)

remítere s. f., g.-d. art. remíterii; pl. remíteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.
(Dicţionar de sinonime)

REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.
(Dicţionar de sinonime)

REMÍTERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare.
(Dicţionar de sinonime)