remontare

REMONTÁ, remontez, vb. I. 1. Tranz. A monta din nou o fabrică, o instalaţie etc. 2. Refl. şi tranz. Fig. A-şi reveni, a se reface, a se redresa sau a face să-şi revină, să se refacă, să se redreseze. 3. Tranz. A procura cai pentru armată. – Din fr. remonter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMONTÁRE, remontări, s.f. Acţiunea de a (se) remonta şi rezultatul ei. – V. remonta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REMONT//Á ~éz tranz. 1) (instalaţii, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REMONT//Á mă ~éz intranz. A-şi recăpăta starea normală (fizică sau/şi mora-lă); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMONTÁ vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalaţie). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziţie iniţială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].
(Dicţionar de neologisme)

REMONTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) remonta (1) şi rezultatul ei. [< remonta].
(Dicţionar de neologisme)

REMONTÁ vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalaţie). 2. a procura cai pentru armată. II. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr. remonter)
(Marele dicţionar de neologisme)

remontá vb., ind. prez. 1 sg. remontéz, 3 sg. şi pl. remonteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

remontáre s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REMONTÁ vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.
(Dicţionar de sinonime)

REMONTÁRE s. v. înviorare, redresare, refa-cere, restabilire, revigorare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A remonta ≠ a demonta
(Dicţionar de antonime)